Go chic! sau… “La Chic-a-go cu noroc de World Business Class”

(din seria “To the land of the brave")

Somn putin, dush rapid revigorant. Nemancat (nu-I o problema), necafeinizat (un pic de problema, viciu placut tatuat pe rutina mea matinala de noptile de ros cursuri la poli) - bag viteza pe autostrada. Se pare ca am zburat suficient de jos incat nu m-a luat nici un radar.

Mi-am parcat masina la parcarea aeroportului - o mina de aur pentru posesorii afacerii (ca si Dali in Bucuresti de altfel, dar despre Dali va spune mai multe Badea zis Fratili-tau), jaf pe fatza pentru client 3 metri patrati costand 11 auroi pe noapte. Bai, astia cu parcarile tind din ce in ce mai mult sa se asemene cu peshtii traficanti de femei - si la preturi si la tipurile serviciilor oferite (una scurta, una pe toata noaptea, etc. - la parcari ma refer, depinde ce si unde parchezi )

[More:]

Spre deosebire de fluturasii nocturni, astia cu parcarile dau chitante si facturi (dar nu accepta bonuri de masa sic! ). Ticketul dat de automatul parcarii contine o banda magnetica, deci mi-a starnit interes sa ma uit la el mai cu atentie. Stupoare - desi astia te taxeaza pentru un loc de parcare mai ceva ca pentru un loc de veci la Belu, ei nu asigura si nu garanteaza (nu, nu gropar ) in nici un fel siguranta vehicului contra furturilor si pagubelor de orice gen. Teoretic e acelas lucru daca mi-as fi parcat masina pe un camp de langa un lac salin la 1 km de aeroport, si intr-adevar sint destui aia care si-au parcat acolo masinile desi sint numeric mai putini decat aia de-si parcheaza masinile langa aeroport. Trag concluzia ca deocamdata teoreticieni in astfel de afaceri sint mai putini decat practicieni. Banuiesc ca teoreticienii sint aia de (virghiuli) debuchisesc orice fraza de pe orice avizier, lege, ticket etc. Practicienii in acest caz probabil sint aia care cred in practicitatea unui lucru sau principiu din prejudecata sau din comoditate (sau orice alta cauza, cat mai stufoasa de obicei), adica e mai comod si practic sa crezi ca nu oricine iti poate sparge masina in parcarea aeroportului decat faptul ca oricine iti poate sparge masina undeva pe camp, desi probabilistic si ghinionistic e acelas lucru, iar disclaimerul de pe ticket doar te face sa crezi in egalitatea acestor probabilitati, deci e un ticket de convertire in casta teoriticenilor .

Ticketul bagat la loc sigur in portofel (nu in ciorap sau la talpa pantofului), cele 30 ml de vodka ramase de ieri pe fundul paharului de plastic semi-topit de vodka insusi cat si de soare au fost date peste gat intr-o miscare rapida de tip du-te-vin-o, pe post de gustare post-spirtoase am servit “soare in ochi” (ca cica e foarte caloric si bogat in vitamina D, mai ales in Cipru), mi-am improspatat gura cu tzigarea fumata, mucul calcat sub varful ascutit al pantofului (multi savanti cred ca si asfaltul are nevoie de hudron si de carbon), mana pe bagaj, bagajul pe roti, pornim spre terminal, castile la maxim in urechi - rockul rusesc este prietenul meu de incredere in calatoriile solitare (deci sintem doi si nu ne plictisim). Supriza ma astepta nestingherit in terminal.

Terminalul de plecare din Larnaca (despre care am mai povestit ca pare sa fi fost un fost hambar reconditionat si modernizat la standarde europene), pe toate suprafata sa de aproximativ 1 hectar, era un amestec si amalgam de (enumeram pragmatic, sa nu ne scape nimic): MULTI oameni, cu MULTI x N bagaje (unde N de obicei egal cu 2 sau 3 dupa caz), cozi, suspine de oboseala, tzacaneli nervoase de picioare, ganduri, stres si nerabdare (care parea sa prinda forme vazand cu ochii, pacat nu prindea forme placute ochuiului barbatesc , pentru ca in mare parte formele erau fie cupluri in varsta, fie familisti cu-virghiul-copii), operatoarele ce elibereaza bilete unele cascand cu mainile in barbie, altele ferindu-si privirile de privirile pasagerilor insistenti - un zumzet transmite fraza care la unii le da fiori, pe altii ii lasa rece (noroc de ei, ca la caldura din terminal le prinde numai bine…) - “System is down". Utopic, ar fi fost fain sa cred ca ma inseala auzul si ca de fapt e un mini-recital improvizat pentru filmarile unui clip al celor de la “System of a down” (hmm, poate ii dau vreo idee lui Serj )

In sfarsit am ajuns in avion. In avion e racoare si bine, din peretii avionului ies aburi de racoare cu mult efect (ca intr-un show cu magicieni), afara e soare, cald si naduf… O tanti-operatoare de nave sta afara pe pista. Singurul loc cu umbra pe inteaga pista e sub avion… tanti sta sa-si traga rasuflarea la umbra aripii avionului – tehnologizarea asta… unde-i oare umbra nucului batran?!

Exact cum am patit data trecuta, zborul intarzie vreo 2 ore - exact alea 2 ore care la aveam drept timp de legatura in Amsterdam. Data trecuta, din aceasta cauza, am alergat vreo 2 kilometri prin Amsterdam Schipol ca sa prind la mustata avionul de legatura spre New York. Bagajul din pacate nu a alergat la fel de repede dintr-o cala in alta (fapt constat intr-un mod stupid anume prin modul de gandire limitat de catre o tanti-ghisheista (a nu se confunda cu gheisha ) din New York care imi completa fisa de bagaj pierdut “Yeah, Amsterdam is always slow” – la care era sa-I trantesc “Da ce p…a, s-a inventat deja teleportarea?!”), asa ca m-am revazut cu bagajul (bine ca era intact) cam peste 24 de ore, despartire care mi-a adus adevarata bucurie - am putut sa cheltuiesc 50$ pe suvenire drept despagubire din partea companiei aeriene - bine ca nu aveam nevoie de bagaj foarte urgent in tot acel timp. De data asta totusi ma duc doar pentru 1-2 zile in state si as cam avea nevoie de bagaj (costumul, pantofii, alea, alea), desi prevazator mi-am impachetat o camasa si in rucsac - recomand “trucul” calatorilor cu escale la drumuri lungi.

Revenind, prevazatori, astia de la Cyprus Airways ne-au adus niste lichide pentru administrare orala adica mai pe romaneste sa bem ceva inainte de zbor. Banuiesc ca au facut-o acum (ca de obicei nu o fac ) ca sa ne amortizeze stresul provocat de intarzierea cu cele doua ore. Mmm, trebuia sa cer si o sangria…

Somn. Somn chinuit. Somn intors pe toate partile. Am explorat optiuni ale somnului pe toate obiectele din jur - capul lasat pe cotiere, masuta de mancat, hublou. Posibil tanti de la check-in m-a citit din priviri mai carcotash asa ca mi-a dat un loc in ultimul rand al avionului drept in coltz - randul 22 din Airbus 320. Stau langa WC, in spate am un perete si nu pot sa-ti lasi scaunul sa dormi ca omul, mancarea ajunge la urma, mai degraba ajunge ce ramane de la altii . O tipa de langa mine a primit paste vegetariene din cauza ca doar asta a ramas, desi dorea si ea ceva continand carne - asta e tanti, dieta fortata. Bine macar ca e langa geam… La naiba, ii dau in judecata daca imi mai dau loc in ultimul rand (

Shit. Realizez ca m-am bucurat prea repede - ala de la inceput a fost sucul de vrajeala. De obicei dupa decolare astia dau alune cu bere/suc/apa. Deci ne-au tras tzeapa si la alune…

Hurray. Amenintarile si injuraturile au avut efect - am castigat loz in plic locul 01A – adica in primul rand intr-un Boeing 747-400. Primele 5 randuri sint chiar in varful nasului avionului - ceva mai putin obisnuit fata de alte zboruri. Plus ca zona e un tip clasa intai (desi nu comandasem - scaune cate doua si foarte spatioase, cotiere suficiente, suport pentru picioare, control butonizat-automatizat al intregului scaun, iar ca bonus masaj (desi cam mediocru, dar calul de dar nu-l cauti la… dinti) incorporat in scaun - asa mai merge barosane… A meritat chinul de 4 ore in ultimul rand… “Si cei din urma vor fi cei dintai". Unicul motiv de ingrijorare pentru aceste locuri din varf este in cazul caderii avionului chiar in bot - cei din fatza vor fi si cei dintai… Totusi, sa nu gandim chiar pesimist - teroristii pot fi la mijlocul avionului, deci pericolul poate fi mai la distanta . La iesire mi-am confirmat – era “World Business Class”. Sa ma fi placut tipa de la ghiseu de mi-o fi dat acest loc :”>?! O chema Eugenia Diarou… - vreo compatriota deghizata?

Iarasi shit – déjà shit de intoarcere. Pun pariu ca Cyprus Airways au conspirat grav impotriva mea – iar in ultimul rand, iar langa WC, iar… Am eu moaca de ultimul rand? Totusi asa se pare. Bine ca nu am fatza “de ieuropian cu papion” (citat din autor clasic necunoscut) .