Trenul “PRIETENIA 401″…

…orient expresul vietii mele de student.

E orient-expresul metafizicului si nu al luxului material, deh ca de exemplu ar fi ani lumina de la budele sale metalice de inchisoare (care duhnesc mai ceva ca la festivalele de bere-cu-vin) pana la un veceu cel putin decent, nu mai zic de comod-plauct-si-comfortabil .

Pentru exemple de buda (nota: mi se par incredibil de hilare semnele pentru talpite ) si dusuri avansat-improvizate (nota: vagoanele nu sunt prevazute cu dus din proiectare ), vedeti pozele atasate:

Trenul Prietenia - buda metalica

[More:]

Trenul Prietenia - dus improvizat (plugin-abil!)

E orient-expressul amintirilor si al clipelor faine, nu doar al trecutului.

E trenul care e mega-invechit, care face o mie de ani pentru o distanta relativ mica, care la propriu te sufoca si topeste vara, care te imbie cu diverse miresme ametitoare (uneori la propriu!) de seliodka, carnat cu usturoi, picioare mega-nespalate, vin, bere, coniac si transpiratie extra-usturatoare pentru gat, ochi si mai ales nas…

E trenul care m-a hranit ani buni, doar el stiind cate pachete-fantoma transporta de la parintii speranzi catre studentii flamanzi (chiar daca unii erau tocilari, altii chiulangii, altii chefalangii, iar altii erau de toate la un loc ), caracteristica comuna era “foamea de student”

E trenul pentru care ma trezeam (mai ales simbata sau duminica) la 4:30 dimineata pentru ca ajungea la 5 si un pic (sa traiasca aia de faceau mersul trenurilor si sa aiba spor la trezit mereu la 4:30 ). Daca venea la timp, puteai sa joci la loto ca sigur aveai noroc in ziua respectiva .

E trenul pentru care inghetam (la muci, buci si alte locuri sensibile) ore in sir in Gara de Nord (sa traiasca curentii de aer rece care o aeriseau de aurolac pe timp de iarna).

E trenul care batea Feisbuku’ inexistent pe atunci - puteai sa te vezi si sa socializezi cu toti prietenii si prietenii prietenilor de anumite sarbatori, intalniri care din placerea revederilor ii goleau pe multi de proviziile de pasca, cozonac, vin, coniac, oua vopsite, salate, bomboane si alte “bunataturi”

E trenul in care azi am baut o bere Chisinau (btw, de ce nu exista bere Bucuresti?! exista Chisinau, Berliner, etc.), in care nenea si tanti de la “VAGONU’ 5 aka ‘RESTORAN’” pentru 15 MDL mi-au servit foarte dragut o mega-tartina cu carnat care arata bine, avea si rosii, avea si patrunjel, si venea cu un “stakan di jin” (ai vrea tu!)… - uneori ii ‘zdos sa fii si sa te simti moldovan

Trenul Prietenia - tartina cu bere - avem di tati!

Si totusi, indiferent de faptul daca in curand o sa ne deplasam in “carute"-levitante pe sosele 3D sau inca o sa dam in gropi cu dacia 1310 tuningata, ma face oricand sa vreau sa mai iau o tura si sa realizez ca toate cele de mai sus au meritat din plin experienta… Pentru ca altfel nu cred ca mi-as aminti cu placere/zambet/hohote/nostalgie si mai ales nu as mai scrie aceste randuri…

PS:

Si in final, un alt aspect care abia acum imi rasare in minte este urmatorul (mai bine nu mi-ar rasari ca m-am saturat de toata f(l)utareala asta din politica si cu papusi diplomate la patru’ ace):
de ani buni (adica de cand s-a ofilit podul cu flori, de cand isi declarau politicienii ambelor tari dragoste pana la moarte si moarte pentru dragoste, de cand cantam “” (teodorivici) si “” (balan), de cand fiecare adormea crezand ca maine se va trezi intr-un stat unit si unitar) acest tren se numeste NU “FRATIA” CI “PRIETENIA"… posibil atat de profetic pentru neimplinirea unor vise si a viselor unora, incat profetia poate fi comparata cu blestemul impuscatului de Craciun (pentru ca doar Romania si romanul stiu de ce)…

Deci aveti grija la ce inganati spre materializare sau ce va doriti sau ce visati, ca s-ar putea sa se implineasca…

PSS:
Pentru geeks, trenul s-ar putea numi cu acelasi success “PRIETENIA - 401 - UNAUTHORIZED (fara un stakan de jin)". Eu chiar mi-as dor un astfel de bilet

UPDATE 2011-09-25

La intoarcere, am avut drept coleg de cuseta pe Dl. Mihail (sau “Dyadya Misha” cum reiesea din numeroasele sale povestiri). Dl. Mihail este o persoana foarte interesanta, care cu siguranta va avea ce povesti la nepoti . Una din istorii ar fi cea cum a ajuns sa infiinteze “DOCA PIZZA” de pe Str. M. Eminescu din Chisinau (DA, DA, DA, dragii mei - anume acea “DOCA PIZZA", prima pizzerie din Chisinau, unde se duceau toti elevii, liceenii si studentii - un simbol iconic al vietii mele de licean la Chisinau ). Alta poveste ar fi cea, ca acuma la ai sai approx 60 de ani, mergea la Bucuresti sa-si inregistreze proprietate intelectuala in domeniul culinar-gastronomic - lucru foarte apreciabil si la care ii urez success.

Concluzia placuta este ca exista si la noi antreprenori progresivi (nu ca ar o descoperire pentru mine acest lucru acuma), chiar daca nu stau la Chisinau ci la Moscova, chiar daca au aproapte 60 ani si nu 25, chiar daca nu merg cu masini luxoase ci cu trenul PRIETENIA 401…

Si inca ceva legat de muzica si drumetiile mele - de obicei, pe langa rock rusesc mai ascult si foarte mult Yann Tiersen (recomandata cu multa caldura de Viorica Guritenco inca in indepartatul 2004 parca) in drum, pentru ca multe dintre melodiile geniale ale acestuia au ascunse motivul drumului, al agitatiei…

In mod special imi face pielea gaina cand merg in tren aceasta melodie, care are o cadenta ritmica cu cea a unui tren cu abur de mare viteza… Recomand cu multa caldura Yann Tiersen (desi nu cred ca nu ati auzit niciodata, doar ca probabil nu stiati ce e Yann):