daca tot a avut cineva curaj sa scrie o oda, s-a trezit si romanticul din mine..adica mi l-a trezit cineva, si am scris o anti-oda dragostei: "Dragostea e o porcarie"

Mai intai se infiltreaza in creerul tau naiv,
Se da a fi un fenomen destul de inofensiv.
La suprafata ti se pare totul roz,
Te face sa te simti buricul cel pompos;

Iti bagi picioarele’n prieteni, in politica,
In tot ce’nseamna libertate, lauda si critica…
Te crezi nemuritor? Crezi c’ai invins?
Esti un ratat – hormonii te’au supraincins!

Tot acest timp ai fost o jalnica marioneta
In teatrul amuzant al fortelor de pe planeta;
Emotia, dorinta, disperarea – tot corpul iti acapareaza
Si dobitoacele de ele – ce viclene! Total te bulverseaza!

Si vrei, nu vrei, te’ntrebi : si care’i rostul?
Nu e prea multa suferinta si prea mare costul?
Si …daca dragostea se’adevereste unilaterala?
N’ar insemna ca e ridicola, banala?
Jezz, nu ma’ncanta idea de a suferi…
In puii mei, de ce ar trebui???!

@Nata:

Bravo :), talant ne to slovo :D!